mormetii marin preda debutul extraordinar al lui marin preda ("intalnirea din pamanturi" -1948) nu l-a impus, pe cat era de asteptat, ca prozator, poate si din prejudecata ca un volum de nuvele nu poate consacra un mare scriitor. abia aparitia "morometilor" (vol. i 1955) a atras atentia asupra dimensiunii talentului sau si a noutatilor pe care o reprezenta formula sa epica. romanul a fost intampinat favorabil si nici mai tarziu interesul criticii nu a scazut. s-a pronuntat destul de repede cuvantul "capodopera" si de aici inainte toate scrierile prozatorului au avut de infruntat comparatia cu acest model. cand in 1967, dupa o lunga gestatie, apare volumul al ii- lea, critica nu mai arata acelasi entuziasm. se aud glasuri care cearta pe autor pentru ideea de a continua o carte intrata deja in constiinta publicului. indignarea nu este prin nimic justificata, "morometii" ii este in unele aspecte mai dens, mai profund decat primul, insa puterea prejudecatii e mare. la acset punct si spiritele criticecare s-au obisnuit cu un stil si o tipologie accepta cu greu aceeasi tipologie vazuta dintr-un unghi diferit si tratata cu alta metoda epica. cele 2 parti formeaza totusi o unitate, ele se sustin si se lumineaza reciproc, impunand o tipologie necunoscuta pana la marin preda in proza romaneasca. intaiul volum este in intregime concentrat asupra unui singur personaj, intrega desfasurare epica este subordonata lui ilie moromete. cartea este scrisa intr-un stil pe alocuri ironic, personajele au timp sa gandesasca si sa se exprime, gesturile lor sunt libere, existenta in orice caz nu-i terorizeaza. spatiul este intins, viata nu-i tukburata de intamplari care sa precipite un ritm vechi, calm, de existenta. ritmul epic se schimba in volumul al ii-lea. existenta sociala este aici mai concentrata, oamenii apar invadati de intamplari, satu ...