|
Dezvoltarea psihică a adolescentului
Planul psihic suportă la vârsta adolescenței prefaceri profunde. Este
vorba de acele transformări care vor conduce treptat la cristalizarea și
stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.
Deși traseele pe care evoluează acest proces sunt sinuoase,
complicate, presărate cu numeroase bariere și dificultăți, deși procesul ca
atare poate fi mai calm sau mai năvalnic, cu devansări spectaculoase, dar
și cu întârzieri descurajante, la sfârșitul acestui proces ne vom afla în
fața prezenței unor structuri psihice bine închegate și cu un grad mare de
mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntări dintre comportamentele
împreunate de atitudinile copilărești și cele solicitate de noile cadre
sociale în care acționează adolescentului și cărora el trebuie să le facă
față, dintre aspirațiile sale mărețe și posibilitățile încă limitate de
care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce dorește societatea
de la el și ceea ce dă el sau poate să dea, dintre ceea ce cere el de la
viață și ceea ce îi poate oferi viața. Totodată, prefacerile psihice la
care este supus sunt generate de nevoile și trebuințele pe care el le
resimte, atât de nevoile apărute încă în pubertate, dar convertite acum sub
alte forme, cât și de noile nevoi apărute la acest nivel al dezvoltării.
Nevoia de a ști a școlarului mic, converită în nevoia de creație a
puberului, devine și mai acută la adolescent, luând forma creației cu
valoare socială, nu doar subiectivă. Nevoia de a fi afectuos se amplifică,
luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs,
acesta să lase locul unei "reciprocități" afective; are loc o senzualizare
a individului, reapare agitația instinctuală, se instituie nevoia de a i se
împărtăși sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge",se destramă pentru a
lăsa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni.
Relațiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, romantice,
cu mare încărcătură de reverie și fantezie; au loc furtuni afective,
"ruperi" spectaculoase și dramatice de prietenie.
Nevoia de distracție a puberului se continuă și în adolescență, dar
distracțiile se intelectualizează, sunt trecute prin filtrul
personalității; alegerea distracțiilor este electivă în funcție de
propriile preferințe. Aspectele de ordin cultural, estetic trec pe prim
plan. Nevoia de independență și autodeterinare a puberului se convertește
în nevoia de desăvârșire, autodepășire, autoeducare a adolescentului care
"dispune" într-o mai mare măsură de sine. Nevoia de imitație a școlarului
mic convertită în nevoia de a fi personal, a puberului, suportă noi
metamorfozări în adolescență. La început , dorința adolescentului de a fi
unic se exacerbează mult luând forma nevoii de singularizare, de izolare,
tânărul fiind preocupat și absorbit aproape în exclusivitate de propria
persoană, pentru ca spre sfârșitul adolescenței să ia forma ...
|
