|
Aptitudinea muzicală
Nu există popor care să nu cunoască sau să nu fi cunoscut
muzica, fie într-o formă simplă, fie într-o formă evoluată, ca efect
al unei cultivări sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor până
la marile creații simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere
unanimă, prin caracterul ei înălțător, prin emoțiile intense pe care
le declanșează în sufletul omului. Ea este una dintre cele mai
răspândite arte,producând răscoliri adânci sau emoții înălțătoare,
veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treaptă superioară
de cultură și civilizație, ci și celui care are de parcurs un drum
lung de parcurs până să ajungă la acest stadiu. Omul a cântat
întotdeauna, fie în orele de odihnă, fie în cele de muncă,
manifestându-și atât stările sufletești de natură afectivă, cât și
preocupările, gândurile, ideile. Muzica este un mod specific de
reflectare a realității, prin tonus melodic, prin redarea unei
structuri și înlanțuiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzicală este o însușire a personalității care
face posibilă efectuarea cu succes a activității muzicale. O persoană
cu aptitudine muzicală manifestă interes și înclinație deosebită
pentru muzică, fredonează melodii, cântă, învață cu ușurință cântecele
auzite, manifestă dorința de a cunoaște cât mai multe date din
domeniul muzical. Talentul muzical constă în dezvoltarea aptitudinii
muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate și
capacitate creatoare. Când o persoană reușește să creeze muzică
originală, cuceritoare, răscolitoare, exprimând idei, sentimente și
dorințe profund umane, suntem în prezența unui evident talent muzical.
Unii oameni rămân la stadiul aptitudinii muzicale, pe când alții,
depunând o muncă intensă și sistematică, devin talente muzicale,
creatori.
Nu orice creație indică însă prezența talentuli muzical, ci
numai acelea care se desting prin originalitate și profunzime, prin
capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri și năzuințe nobile.
Care sunt indicii aptitudinii muzicale și ai talentului
muizical? Și aici trebuie să remarcăm faptul că aptitudinea muzicală
este o combinație specifică de însușiri senzoriale, intelectuale,
afective și volitive.
Din punct de vedere senzorial este necesară o bună acuitate
auditivă, datorită căreia să se poată percepe înălțimea sunetelor,
intensitatea lor, ritmul, armonia și timpul. Acuitatea auditivă se
caracterizează printr-un prag al sensibilității sonore și al celei
diferențiale scăzute, adică prin capacitatea de a percepe cele mai
fine și mai diferite sunete. Nu totdeaune o persoană care dispune de
un organ auditiv bun dă dovadă de înzestrare muzicală. Într-o clasă,
foarte mulți elevi se remarcă printr-un auz foarte fin, capabili de a
diferenția sunetele ...
|
