|
1.3. Sensul filosofiei si sensul mintii
Considerand etimologic, fislosofia are sensul iubirii intelepciunii. Intr-
un mod analog, cu idealul regulativ la Popper, putem considera ca, idealul
regulativ al filosofiei este intelepciunea. Vedem ca, initial s-a
considerat ca, intelepciunea presupune cunoasterea fiintei, dar ulterior a
aparut o imbagatire, preocuparea pentru cunoasterea devenirii, ulterior
pentru cunoasterea limitelor ratiunii pure, a atomului cognitiv, si tot
asa. Istoria filosofiei reveleaza ca, termenul filosofie are o intensiune
si extensiune dinamica. Ceea ce ar trebui sa justifice incluzia sau
excluderea anumitor conditii la sensul conceptual al filosofiei este
consistenta lor cu idealul ei final: intelepciunea. Aceasta dezvoltare si
imbogatire istorica a intensiunii si extensiunii filosofiei ne face sa
anticipam ca , intelepciunea este un ideal inspre care progresam,
ireductibil la ceva prezent aici pe care ar trebui doar sa-l analizam, ca
si creierul. Creierul aspira spre acea conditie. Consider ca, creierul
insusi nu este decat un mijloc care participa, prin dezvoltarea lui
stiintifica si filosofica, la realizarea acelui rezultat ideal. Si in
conditiile in care functiile sau capacitatile lui sunt implementabile non-
neuronal, creierul nu este singurul mijloc sau conditie necesara, conditia
de posibilitate, a intelepciunii. Daca capacitatile creierului [receptia,
convertirea, codificarea, procesarea, stocarea, controlul semnalelor
fizice; modalitatile senzoriale, analizatorii, categorizarea, imageria
mentala, constiinta, inteligenta etc.] sunt reproductibile in principiu
prin roboti, atunci nivelul neuronal nu reprezinta o conditie necesara
pentru posibilitatea mintii.
Caracteristicile necesare si universale ale oricarei minti posibile sunt un
set de capacitati care pot fi implementate de arhitecturi ce pot sa difere
atat la nivelul structural (aceeasi capacitate poate superveni pe structuri
diferite care nu simuleaza arhitectura creierului) cat si la nivel
implementational (poate fi implementata prin mijloace electric, mecanic,
biologic(Block, xxxx).
Creierul este specializat in realizarea anumitor functii ca:
1. receptia, convertirea, codificarea, filtrarea prin structuri celulare
('blobs', dungi subtiri si groase, straturi, arii(V1, V2, V3, V4, MT)
care raspun selectiv la stimuli in functie de culoare, forma, adancime,
textura , miscare etc.(Livingstone&Hubbel, 1991) a fluxului fotonic, in
limitele unor frecvente.
1. receptia, codificarea, procesarea printr-un sistem auditiv organizat
ierarhic a miscarilor aieriene, in anumite frecvente.
1. receptia, codificarea, procesarea, interpretarea presiunilor tactile.
1. pentru controlul miscarii(interne si/sau externe).
1. pentru procesarea si interpretarea abstracta a informatiei constiente
(printre care si rationamentul).
Creierul este un sistem de receptie, convertire, comunicare si manipulare
anumitor semnalelor fizice (potentialele de actiune). Din struc ...
|
